E dimineata. A fost o noapte lunga. Joe e in stare stabila.
Tears a stat langa mine. Am putut sa aflu mai multe despre ea…
Acum irosesc ceva pagini din jurnal dar merita povestea ei.
Tatal ei a fost un doctor cunoscut… ea mereu a stat in umbra lui , chiar si la facultate… toti vorbeau numai despre tatal ei.
Oricat de mult invata , oricat de mult stia ,nu era la fel ca tatal ei.
Dar, intr-o seara … cand era acasa… “Papa, eu m-am inrolat ca infirmiera.” Cu o fata plecata in pamant …
A doua zi de dimineata a plecat.
Pare o fata care a plans mult… Dar mereu are acel suras…
Joe s-a trezit putin , dupa care a adormit la loc.
A pierdut mult sange , dar norocul lui a fost ca blestematul ala de glont i-a trecut prin pulpa piciorului si cum el nu era prea gras ,a iesit, lucru ce l-a scutit de infectii… dar durerea e crunta. Se vede pe fata lui.
Angelo m-a trimis iar in a II-a .
Sunt rupt de oboseala… dar e atat de liniste…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu